de-a calea rodului
Send us Fan Mail
de-a calea rodului
spre răsărit
întotdeauna spre răsărit
curb şi cărunt
îți întoarce ochiul meu lacrima
şi pe piatră rămân mereu două dâre
ca şi cum inima noastră cea de toate umbrele
ar păşi pe vârfuri într-o încăpere a măsurilor cele nemăsurate
doar de frica clepsidrarului
două umbre se-mpletesc în fereastră
şi niciodată nu ştiu care dintre ele plânge
şi nu ştiu care din ele aşteaptă
şi atunci mă întreb
de ce e nevoie mereu de atâtea cuvinte
să ne strigăm
să ne iubim
să ne predăm
când țipătul din noi
desenează dezîmblânzirea
la singurul pol al gândurilor noastre
când îmi…
The skinny
The skinny isn't ready yet — notes appear once the transcript is processed.