Albastrul Meu

BURDUȘA's Podcast · Sep 24, 2026 · 4m

Send us Fan Mail

[Verse 1]

Mi-nchipui că ești de-a dreapta mea pe umăr

Și nu e decât urma lunii

Care m-a însemnat

Cu rădăcina cuvântului care răsare

Într-o lume în care

Cuvântul s-a zidit inutil în sticlă

Fără a mai putea spune nimic

[Verse 2]

Pentru că nimicul este forma perfectă

A unui trai atât de banal

Încât nici nu ai putea spune

Dacă trăiește sau nu

Dacă a trăit sau nu

Sau dacă vreodată va putea rosti

Chiar și propria inutilitate

[Bridge]

Ating ultimele taste tocite

Ale propriei memorii

Pătrunse de neputința devoalării

Inexpresivei existențe a banalului

Turnat în forme perfecte de…