
cea de noapte precuvântată
Send us Fan Mail
cea de noapte precuvântată
plâng aprins a iarnă
în noaptea asta
în care întunericul mângâie piatra
ce nemişcarea o poartăîn pântec
şi te privesc urnind
cuvintele pe roată
şi poduri din versuri coborând
atunci
mi se pare că e firesc
să fiu rădăcina pământului tău
şi umbra unei aripi de îngere
şi iarna mă zăreşte femeia
din pântecul meu cum geme
cea care respirăşi suspină
a plămada pruncului tău
în întunericul ăsta
în care noaptea luminează
calea magilor
miruța mareș & @ndrei filip ©onstantin burdușa™
Copyright © 2023 ADRIAN CONSTANTIN BURDUȘA™…
The skinny
The skinny isn't ready yet — notes appear once the transcript is processed.