Joi cu umbră de femeie

BURDUȘA's Podcast · Jul 27, 2026 · 4m

Send us Fan Mail

Joi cu umbră de femeie

când infinitul pică joi

și cad petalele pe vremuri

se-așează cerul între noi

și pleacă gările cu trenuri

prea vechi

prea triste

prăfuite

cu bănci de lemn vopsite trist

rămân doar șinele-obosite

și un clavir cântând din Liszt

mai simt doar ochii tăi

glicine

femeia mea cu rid de dor

ce despletești tăceri de rime

și plimbi tristețea la izvor

plouă adânc și greu și grav

și trec crevase de cuvinte

poemul meu plânge bolnav

dar tu citește-mă-'nainte

când infinitul pică joi

se înserează printre ramuri

și cade largul peste noi

ca într-un vis udat de valuri…