Ultima speranță

BURDUȘA's Podcast · Jul 12, 2026 · 5m

Send us Fan Mail

Poemul ultimei speranțe

dă-mi o speranță să te am diseară

sunt cătrănit şi prăfuit de drumuri

în case strâmbe se îndoaie fumuri

şi-n porți închise stă tăcerea goală

îmi curăț brațele de ani de mers în van

şi sper că inutilul se va fi sfârşit

şi că-l voi lepăda acrit şi chinuit

îmi e târziu deja şi n-am un ban

dă-mi o speranță să te am oricând

să-mi odihnesc pe pieptul tău tăcerea

să gust din gustul tău rotund ca mierea

şi să renunț la tot de pe pământ

e prea târziu, gândesc, ori poate prea devreme

e prea apoi, găsesc, ori e prea mult,

e poate prea rotund şi timpul e prea…